Am o perioada in care nu ma poate supara nimic. Oare de ce? Habar nu am. Poate pentru ca stiu ca cineva acolo sus o sa aiba grija sa ne revenim atunci cand problemele sunt peste puterile noastre. Am ajuns la concluzia ca am pentru ce sa fiu recunoscatoare: primul si primul lucru, normal ca e Daria, febletea mea, sotul meu mult iubit, si familia mea fara de care nu as putea trai. Sunt recunoscatoare cerului pentru putinul pe care il am in viata mea. E drept, nu am prea multi prieteni, dar cei pe care-i am ma ajuta mereu. Iubesc tot ceea ce ai mei iubesc, si nu inteleg oamenii care se plang ca nu au, atunci cand au mai mult decat altii. Stiu ca va veni o vreme cand vom trece si peste perioada asta. Pacat doar ca atunci cand vom intra in normalitate, vor aparea vechii prieteni, care momentan au disparut. Ma intreb oare de ce banul dicteaza in viata? De ce trebuie sa fie oamenii invidiosi, ingamfati sau prefacuti? Am cunoscut multi oameni din astia, macar acuma stiu sa-i evit.
E o perioada frumoasa acum in viata mea! Sper sa tina cat mai mult!
