Romania mea iubita!

Ma gandeam zilele trecute ce greu e sa fi o persoana cu handicap in tara noastra... Nu sunt rampe nicaieri, nici la magazin, nici in autobuze, nici la spitale din cate stiu eu, si lista poate continua. Nu mi-as fi dat seama de asta, daca nu ar fi trebuit sa ies cu caruciorul la plimbare. Atunci am realizat ca nu sunt rampe aproape nicaieri, ca daca vreau sa merg la spitalul nou la medic cu micuta, o sa ma chinui sa urc scarile cu caruciorul in brate.
 

Asa..vineri cand am iesit afara, am asteptat 23, sa merg la pediatru. Mda, dupa ce am stat 15 minute in statie, a venit cu 23 cu bara pe mijloc. Si eu cum ar fi trebuit sa urc in el? Teoretic, ar fi trebuit sa astept un alt 23, sau un 5. Dar 23 sigur ar fi venit dupa alte 15 20 minute, iar 5 clar nu se poate urca in el daca ai carucior. Bun...Am vazut ca toti oamenii din statie se ingramadesc inspre usa din mijloc a autobusul, si mi-am dat seama ca nu aveam nici o sansa sa ma urc in autobusul acela. Prin urmare, mi-am adunat toate fortele, ca o veritabila Xena, mi-am facut loc, cu caruciorul printre oameni, si am ridicat cu putere caruciorul.... Spre uimirea mea am gasit un batranel care m-a ajutat sa urc caruciorul in autobus. Odata urcat caruciorul in autobuz, trebuia sa intru si eu sa se poata inchide usile. Mda, o individa, statea nemisata in mijlocul culoarului, si nu puteam misca in nici o pozitie caruciorul. Motiv pentru care am incercat sa- o rog sa se dea la o parte. Nimic...Am impins caruciorul cu putere nimic... Intr-un final taxatoarea a urlat la ea sa se dea la o parte si am reusit sa urc si eu in autobus. La coborare insa, am rugat un domnisor sa ma ajute sa cobor caruciorul.

Asa ca mi-am dat seama ca e o adevarata jungla sa circuli cu mijloacele de transport in comun, indiferent de situatie: fie ca esti insarcinata, ca esti cu caruciorul, ca esti femeie, barbat, copil, sau pur si simplu calator...Ce n-as da sa am o masina!