Trăind într-o societate de risc...

Ştiu că nu ştiu nimic! Această idee socratică este abordată de sociologul german Ulrich Beck în studiul său „Living in the world risk society”, în care explică ironia faptului că oricât de avansaţi am fi din punct de vedere tehnologic, mintea noastră nu va putea nicicând anticipa anumite fenomene. Nu vom ştii niciodată sigur ce ne aşteaptă. Ca susţinere a acestui punct de vedere, Beck vine cu exemplul „agentului de răcire”. La acel moment, a fost un important rezulatat ştiinţific ce a revoluţionat nişa cosmetică. Însă după aproximativ 45 de ani, doi chimişti au demonstrat că acest agent, produce găuri în stratul de ozon, favorizând în acest mod pătrunderea razelor ultra-violete ce au dus mai apoi la schimbarea climatului întregii planete.

Beck aminteşte de situaţiile de terorism, menţionând de asemnea şi de atentatul din 11 septembrie care a distrus simbolurile americane. Ca urmare a acestor atentate, statul, cu intenţia de a-şi proteja cetăţenii recurge la măsuri de securitate ce de multe ori îngrădeşte libertăţile cetăţeneşti. Controlul strict de la liniile de frontieră, ascultatul telefoanelor, sunt acte ce deranjează vizibil omul de rând, iar dorinţa de a prevede sau a anticipa atentate duce într-o uşoara paranoia generală ce stârneşte nu de puţine ori revolte rasisme şi sentimente de xenofobie.

Riscul este omniprezent. După Ulrich Beck, forma prin care oamenii reacţionează la acesta poate fi prin negare, apatie sau transformare. Sociologul mai precizează că trebuie făcută distincţia clară între risc şi catastrofă. „Riscul nu înseamnă catastrofă. Risc înseamnă anticiparea catastrofei”, spune acesta. De asemenea, riscul nu este real, el devenid real îm timp. Beck exemplifică acest lucru cu un atac terorist; riscurile sunt întotdeauna evenimente care ameninţă.